Acrostihuri alese la întâmplare

Jurământ
Bucuria-ți regăsește
A trăirilor de taină
Revărsată prin cuvinte,
Blânda rază poartă o haină
Unor statornici simțăminte.
Sunt chemări care frământă
Tainic gândurile tale,
Ajungând forma dorită
Niciodată la-ntâmplare,
Căutărilor prin sensuri,
Idealul să găsești
Unda cea cuprinsă-n versuri.
Doar în pragul primăverii
O fereastră lași deschisă,
Lumea ta-i așa distinsă,
Jurământ depui chemării!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Iubire nepătată
Farmecul în doi ce-a stat de veghe
A adus neîncetat
Mângâierea sufletului pereche,
Iubirea cu adevărat,
Liniștea de a învinge ce e greu,
Iubirea netrădată niciodată.
Eul frumos trăit în fiecare-i
Imbold de împlinire și consacrare.
Unitatea-n gând și faptă
Rămasă-i crez necontenit
Ei, dăruind de fiecare dată
Chemarea gândului neobosit,
Hărnicia, simbol de-mplinire,
Elegantă, manieră și iubire.
Idealul ei transmis pe mai departe,
Onestitate, dragoste și fapte,
Neîncetat la două fiice vor împarte.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dar
Fiicele
Aduc cu ele
Mângâiere,
Iubire,
Lumină din
Inima curată
A gândului!
Un dar sfânt;
Recunoștință.
Eficiența lor
Cuprinde:
Har, împlinire,
Eleganță!
Iubind, imbold de
Onoare
Nepătată!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Urzind în parc
Luceferi cu milioanele coboară,
Urzind în parc pe trunchiuri, pe coroană,
Ie din nea, pufoasă și ușoară.
Lacul, oglinda lunii-n plină noapte,
Unde s-au spus atâtea șoapte.
Chemarea lui la toți o-mparte,
Idile și îndemn din zori în noapte,
Alunecă pe-o aripă de vis
Nenumărați patinatori ca-n paradis.
Totu-i în jur de-argint curat,
Reflectă o strălucire aparte,
Iar raza soarelui venită de departe,
Țintind doar c-o privire s-a-ntrebat:
Ăsta-i decor de iarnă sau un vis adevărat.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cuvântul ales
La orizontul prins în noapte
Umbra luminii iarăși va străbate,
Inima ce bate să-mplinească toate.
Legământ, îndemnuri către faptă,
Un vis lăuntric care-l poartă.
Cuvântul ales e-o veche moștenire,
Ideea de mai mult și mai bine,
Acestea sunt în ideal și avânt
Nepieritoare cum e viața pe pământ.
Tenacitatea în gând și faptă,
Rază de împlinire a vieții,
Izbânda sa când vine-i meritate
Ține de zorii dimineții,
Ăsta-i ecoul demnității.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cuvinte potrivite
Dăruirea asumată,
Optimism ponderat,
Ideal meritat,
Numitor comun în toate,
Al propriilor fapte.
Răspundere justificată,
Adoptată pentru o faptă.
Nerostită prin cuvinte,
Gândul merge înainte
Urmându-și o cale dreaptă.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inimă curată
Pământul a iubit întotdeauna,
Alături a chemat pe Dumnezeu!
Tărie ca să-i dea într-una,
Răsplătind cu bunătăți mereu.
Oricând cu inima curată,
Nu obosește niciodată.
Găsește timp pentru sărmani,
Infirmilor daruri și bani,
Gându-i e sincer și curat,
Iubește fapta cu adevărat.
Biserica-i e casa sfântă,
E-un credincios adevărat
Construiește și cuvântă,
Ajută pe credinciosul cel curat.
Lumina credinței este nesfârșită,
Iarăși și iarăși îl ajută!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mărgăritar de rouă
E zarea mai senină-n doi,
Mai plină de farmec și de cânt,
Iar zorile de zi, în chip fericit,
Lumina aduc iarăși înapoi,
Iureșul razelor de soare,
Aur aduc din depărtare.
Țesând cu modestie vălul,
Urzind, mărgăritar din rouă,
Culeg, formând și colierul
Adus prin "DA" în viață nouă.
Mai presus de bucurie
Au cununa de pe frunte,
Mirii-n drum spre căsnicie,
Aur, semnul celor sfinte
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cea dintâi chemare
Mângâiere-i peste vreme
Acea clipă minunată,
Mărturie o să-nsemne,
Atunci când devine faptă.
E ceva mai frumos ca atunci
Micuțul tău când merge-n brânci,
Inimioară care mai tresare
La cea dintâi chemare!
Iar râsul lui rază de soare
Aduce mângâiere și încântare!
Țâncu-ți privește ochii drept,
Un giuvaer ce-l pui la piept,
Că-i cea mai dragă a ta comoară,
Atunci când spune întâia oară "Mamă"!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Jurământ
Bunicule,
Ascultă:
Ropotul
Bătând al
Unor aplauze.
Sunetul
Tulnicului
Atinge înălțimi
Nebănuite,
Către
Inima românului,
Unduind-o cu sufletul.
Dar ceresc,
O mărturie sacră,
Luminată de
Jurământul străbun!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
